De la Lacul Roșu mi-am continuat drumul spre casă, nu înainte de a mai face o ultimă oprire. Preț de câteva zeci de minute am zăbovit prin Cheile Bicazului… Am tras câteva cadre și am admirat puțin locul, rămânând și de această dată plăcut impresionat de frumusețile acestei țări. Revenind la Cheile Bicazului, mi-a plăcut foarte mult că drumul a fost complet reabilitat. Asfalt nou, canale de scurgere pentru apă, parapeți metalici sau de beton noi-nouți. Foarte frumos!
Am descoperit în această săptămână zone superbe și peisaje impresionante care îți taie răsuflarea la propriu. Din păcate nu știm să valorificăm toate aceste „comori” la potențialul lor maxim ! Aventura mea s-a încheiat aici. De la Cheile Bicazului am pornit spre casă, după o săptămână lungă, obositoare dar deosebit de frumoasă. Cu riscul de a mă repeta, trag câteva concluzii.
Prima ar fi că avem o țară deosebit de frumoasă dar nu știm să ne-o valorificăm așa cum trebuie. Mai apoi aduc în lumină lipsa infrastructurii (căi ferate în paragină, locuri de cazare insuficiente, drumuri deplorabile și lista apoate continua). Investițiile sunt făcute, marea majoritate, după ureche sau după bunul plac al baronilor locali. Investițiile începute în vremea altor guverne au fost blocate. Unele dintre ele chiar ar fi benefice și ar dezvolta anumite zone cu mare potențial. Poate, cu viziune spre viitor și spre popor, în câțiva ani se vor pune la punct toate lucrurile acestea. Repet, poate!
Câteva fotografii, mai jos. Restul, în curând, pe noul site destinat exclusiv fotografiei!
Lasă un răspuns