Am terminat cu bine Transfăgărășanul și celelalte obiective turistice de pe traseu, am vizitat și Mănăstirea Curtea de Argeș și am ajuns în cele din urmă la Horezu. Am făcut prima oprire la Mănăstirea Horezu sau Hurezi (ambele nume sunt corecte și apar pe indicatoare, depinde de fiecare cum s-a obișnuit cred) și am rămas plăcut surprins de liniștea ce domnea în curtea mănăstirii, de florile care te îmbătătau cu mireasma și frumusețea lor dar și de mănăstire în sine, de arhitectura și vechimea acesteia. Din păcate nu am văzut niciun indicator care să mă conducă spre bisericuța din munte.
Ajuns în Horezu, am descoperit un orășel micuț dar foarte primitor. Am găsit repede și atelierele meșterilor pe care țineam musai să le văd datorită lui Marius. În timp ce vizitam atelierele din zonă, am dat peste un olar amabil și foarte pasionat de ceea ce face, care mi-a explicat câte ceva despre arta olăriei și m-a lăsat să mă murdăresc puțin. La final am cumpărat câteva produse de la el (mulțumindu-i și astfel). Am rămas surprins de cât de migăloasă este această artă dar și de transformarea pe care o poate suferi o bucată de lut.
Din Horezu am plecat la Mănăstirea Polovragi. Aici am dat peste un grup de turiști iar atmosfera era destul de agitată, fapt care nu mi-a plăcut. La intrarea în mănăstire, semnul „interzis fotografiatul în interior” era afișat mare, la vedere. Dar, din câte am observat, românul tot român rămâne… Am stat câteva minute, am admirat mănăstirea și împrejurimile și am plecat mai departe… Unde? Urmează!
Mai jos, câteva fotografii. Restul, în curând, pe noul site destinat exclusiv fotografiei!
Lasă un răspuns