Am făcut-o și pe asta! De la Horezu am fugit pe Transalpina, cea mai înaltă șosea din România și de departe cea mai periculoasă. De ce spun asta? Păi…parapeții de protecție lipsesc cu desăvârșire, marcajele rutiere la fel, în multe locuri cad pietre și nu există nimic care să le oprească (pietrele cad direct în drum), pantele au o înclinație foarte mare iar mașina abia urcă… Denumirea populară a șoselei este „Pasul Dracului”. Ca fapt divers, șoseaua trece la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2084 m), Păpușa (2136 m), Iezer (2157 m) și Muntinu (2062 m) și străbate Pasul Urdele (2228 m – de asta este cea mai înaltă șosea din România).
Frumusețea și spectaculozitatea locului m-au lăsat fără cuvinte. Pentru acest lucru merită din plin încercat traseul. Transfăgărășanul este mic copil pe lângă Transalpina. Drumul este impecabil, fără pic de denivelare sau groapă. În unele locuri însă se merge pe un singur sens (chiar mai puțin; foarte la limită) deoarece malul s-a surpat iar lipsa indicatoarelor, a marcajelor și a parapeților îți dă un fior când urci, dar mai ales când cobori. De pe Transalpina am ieșit la intersecție, la Obârșia Lotrului, pe DN7A, spre lacul Vidra și mai departe spre Valea Oltului. Am înnoptat la Pensiunea Alpina, din localitatea Malaia.
Pensiunea este situată la coada lacului Brădișor, într-un loc retras și liniștit, cu acces la pădure și lac. Panorama oferită este deosebită. Vila este mobilată luxos iar prețurile sunt foarte decente pentru ceea ce oferă. Camerele sunt spațioase și ingrijite iar la mansardă există o masă de ping-pong, o masă de foosball, o trusă de poker, o cutie de șah, table, cărți de joc și tot ce îi trebuie unei familii sau unui grup pentru a se relaxa la lăsarea întunericului (în lipsa altor activități).
A doua zi am plecat mai departe spre…urmează. Mai jos, câteva fotografii. Restul, în curând, pe noul site destinat exclusiv fotografiei!
Lasă un răspuns