Nu voi înțelege niciodată agitația primei zile de școală când toți hodorogii ies din casă cu odrasla, o suie în mașină și pornesc mai apoi spre instituția de învățământ. Fie că aceasta se află în celălalt capăt al orașului, că doar fițele trebuie întreținute, sau doar la câteva străzi distanță, mașina este obligatorie. Nu în ultimul rând, aceasta trebuie parcată, dacă se poate, în careul școlii, să vadă fraierii că odrasla are cu ce și că el sau ea, după caz, este potent/ă, financiar vorbind.
Să nu uităm de micile-marile atenții de început de an, în funcție de preferințele și de vechimea în muncă a cadrului didactic pe care piciul îl are la clasă. Iar ca tacâmul să fie complet, nu trebuie să uităm de surprizele pregătite de conducerea instituției: ode adresate sieși, discursuri plicticoase în timp ce elevii și părinții se plictisesc teribil. Iar ca totul să se termine en fanfare: un sobor de popi, care îndrugă verzi și uscate, cântă la mulți ani și aruncă cu gălețile de apă pe toți cei prezenți.
Să-mi fie cu iertare, dar religia a devenit opțională în școli. Chestiunea asta cu soborul de popi la început de an nu ar trebui dăscutată cu părinții? Ca exemplu… De ce aș vrea eu ca părinte atâta tărăboi în prima zi, când copilul meu nu face religia la școală? Când copilul meu vine la școală să își ia manualele și orarul și să învețe, nu să fie îndoctrinat șamd.
Plus, nu îi înțeleg pe cretinii care-și duc odrasla cu mașina la școală, când afară vremea e călduroasă, iar școala e la fix 500 de metri de locuință…
Preotii ca preotii, dar de politicieni nu zici nimic? :D
Aia nu se mai pun la socoteala :))