De câteva zile este în actualitate, prin mai toată presa, cazul învățătoarei care le-a cerut bani părinților unor micuți de grădiniță, pentru „a se alinia la sistemul balcanic”. Datorită sesizărilor și a filmărilor apărute, subiectul a fost amplu dezbătut și se fac cercetări.
Nu mă voi lega prea mult de acest subiect însă. A fost urât ceea ce s-a întâmplat. Părinții oricum veneau cu atenții, că de, așa e obiceiul, dar tu ca și cadru didactic, vorba aia, cu carte, să fii atât de hapsână după bani e cam jenant. Din păcate practica a devenit un obicei pe tot cuprinsul țării, de la creșă, unde părinții dau „dreptul” ca micuții să fie îngrijiți corespunzător, dar mai ales acceptați în instituție, din cauza locurilor insuficiente, până la liceu, facultate să nu mai pun la socoteală alte servicii (unități sanitare, poliție ș.a.m.d.).
Să o luăm cu începutul. Să zicem că sunteți mai mare ca mine, și sunteți femeie, și așteptați un copil. Mergeți la spital. Vă bagă în maternitate. Până ajungeți acolo și odată ajunsă acolo cam ce trebuie? Nu de alta, dar vreți cele mai bune condiții și cea mai bună îngrijire. Nu de alta, dar fără stimul știm cu toții că e greu.
Se naște copilașul. Alte drepturi. Controale pe la medici. La fel. Crește, poate trebuie dat la creșă. La fel. Se face timpul să meargă la grădiniță. Înscrierea e o problemă ce se rezolvă. Cu dreptul desigur. Vin sărbătorile, Crăciunul, 8 martie, învățătoare, serbări semestriale etc. Drepturi, atenții.
Ajunge mititelul la școală. Înscrierea, dreptul înainte. O clasă bună? Sigur, dreptul vă rog! Clasa a VII-a, a VIII-a. Vreți să ia note mari la testări, să intre la un liceu bun. Nicio problemă. Profesorii vă ajută. Meditații! Bineînțeles că nu declară nimeni venitul obținut la negru.
Ajunge puștiul la liceu, liceu bun, eventual de fițe. Atenții profesorilor, meditații spre finalul ciclului liceal, că de, bate la ușă bacalaureatul. Loaza nu ia bacul, sau dacă îl ia, intră la facultate. Acolo ca să nu rămână cu restanțe acordă dreptul în stânga și în dreapta.
Se înscrie la școala de șoferi. Nu face viza medicală că așa se obișnuiește în unele locuri. În schimb se plătește și totul e ok. La traseu, aceeași treabă. Și-a luat carnetul, îl apucă teribilismul, îl oprește agentul de la rutieră. Nicio grijă, are lozul pregătit. Se încheie pe cale amiabilă totul.
Vrea să se angajeze într-un loc mai bun. Pe lângă relații, intervenții, dreptul e sfânt! Cât mai mare și în cât mai multe locuri ca treaba să fie bună!
Se îmbolnăvește, merge la medic, are de dat dreptul. Controale, alte servicii medicale, la fel. Indiferent de ce beneficiază, fără nu se poate. Se pare că a devenit o obișnuință! Și indiferent de încercări, nu se poate eradica fenomenul. Tot mă gândesc dacă s-ar legaliza și asta, cum ar fi? Măcar să benefecieze și statul cumva. Sună a SF…și este!
E f. Rusinos ceea ce se intimpla la noi. Din putinii bani pe care ii avem din salariu toti cauta sa te jefuiasca pe toate partile incepind cu facturile pina la scoala si doctori si medicamente.uneori iti vine sa ti iei lumea in cap ,sa pleci si sa nu mai revii niciodata aici.