Nu va fi un articol în care să mă laud că am făcut acolo revelionul sau că vezi Doamne ce am făcut pe acolo. În cele câteva rânduri pe care le voi scrie vă voi prezenta pe scurt stațiunea și ce puteți face pe acolo în perioada sărbătorilor de iarnă, în cazul în care vă gândiți să mergeți prin zonă. Depinde mult de felul vostru de a fi, de ceea ce căutați.
Sejurul meu a început în dimineața zilei de 31 decembrie 2013 și s-a terminat în după-amiaza zilei de 2 ianuarie 2014. Am stat la o cabană, în nordul stațiunii, spre camping. A fost frumos. Prietenii mi-au fost aproape și m-am distrat. Din păcate, când este un grup așa mare, noi am fost un grup de 12 persoane, nu îți vine să stai numai în cabană.
Prin urmare, am cutreierat orașul atât în timpul zilei, cât și în timpul nopții și nu am rămas deloc impresionat, sau nu într-un mod plăcut. E drept că cei care merg în zonă, merg pentru liniște, pentru peisaj, pentru relaxare. Din păcate cam la toate capitolele ar fi mari minusuri. Peisajul nu impresionează mai deloc, clădirile, multe dintre ele sunt în paragină, stau să se dărâme sau dacă au norocul să fie locuite, arată jalnic. Pârtia este în continuare închisă. Din păcate nici vremea nu ajută. Poate dacă ar fi fost zăpadă lucrurile ar fi stat diferit. Autoritățile locale nu par a fi conștiente, infrastructura fiind la pământ. Nici vorbă de ceva investiții. Izvoarele par și ele uitate și lăsate în voia sorții. Ruine, paragină…
Distracție prin orășel nu există. Ceea ce nu mi-a plăcut este că prin stațiune nu prea s-a pus accent pe luminițe și alte lucruri caracteristice perioadei. Dacă nu ai norocul să stai într-o pensiune sau vilă care să îți ofere tot confortul necesar, sejurul nu va fi prea plăcut. În schimb mi-au plăcut oamenii din zonă. Destul de serviabili și plăcuți. Moldova! În rest, nu prea bine. Cum se întunecă, totul este închis. Nici țipenie de om, nici măcar turiști la o plimbare, nimic. Restaurante, pub-uri – exceptând un singur pub: Orient, nici vorbă. Iar acolo e mai bine să îți iei singur de la bar ce vrei, căci dacă aștepți să fii servit la masă, riști să ți se spargă ecranul la telefon și/sau să ți se răstoarne paharul pe tine.
Din păcate nu am luat și aparatul cu mine atunci când m-am plimbat prin stațiune. Prin urmare, fotografiile sunt preluate. Dacă voi mai reveni la Slănic ? Ar fi o mică probabilitate. Dar dacă se va întâmpla, voi merge tot cu un grup organizat. Și cu siguranță nu pentru stațiunea în sine!
Lasă un răspuns