Deşi ating un subiect mai sensibil, cred că este binevenit. După o perioadă de timp în care m-am informat, am constatat cu stupoare că nu mai poţi face nimic fără să „dai dreptul”. Ca să îmi argumentez afirmaţia vă voi pune vouă, cititorilor care aveţi un loc de muncă, o întrebare:
„Pentru a ocupa un loc de muncă, mai bun sau mai rău, într-o instituţie publică şi pentru a fi siguri că postul vă va aparţine o perioadă mai lungă de timp, aţi fost nevoiţi sau vi s-au pretins atenţii (financiare sau de altele)? Da, au ba?!”
Şi exemplele pot continua…
În instituţiile publice şi nu numai se lucrează aşa de mult timp însă nu se sesizează nimeni. De ce oare?! Ce contează, lasă că merge şi aşa…Să nu mai vorbim de şpăgile pe care firmele le acordă instituţiilor publice pentru a fi faclilitate în obţinerea unor contracte scoase la licitaţie sau pentru a scăpa de controale şi altele de genul.
Nu mai vorbesc de ce se întâmplă prin gări (C.F.R. – recentul scandal al „naşilor”), autogări (transport de bagaje „pe sub mână”, călători frauduloşi – fără bilet), transport public (leul la şofer), şcoli („atenţii” pentru rezolvarea cererilor de transfer în dauna altora), spitale („atenţii” la doctori, asistente şi tot neamul lor – pentru a fi tratat cât de cât corespunzător), poliţie (examene auto, scăpare de amenzi, eliberarea mai rapidă a unor documente), primărie (soluţionarea mai rapidă a cererilor depuse, reducerea birocraţiei, diferite facilităţi) şi aşa mai departe.
Deşi am generalizat mult problema, aceasta există mai mult sau mai puţin în toate judeţele ţării şi ia amploare. Vom reuşi vreodată să eradicăm acest obicei?! Ce drac’, glumesc.:)
Niciodată!
Lasă un răspuns