…nici nu vreau să mă gândesc. Nu eram în „vremurile de aur” însă părinții și bunicii au avut grijă și răbdare să îmi povestească câte ceva despre trecut. Nu zic că o duceau rău, însă eu personal nu cred că aș fi putut sta la coadă la alimente sau să nu am acces la atâtea facilități și tehnologii. Ai noștri, ai’ mai bătrâni, sunt demni de tot respectul și merită apreciați pentru că s-au descurcat în vremuri grele.
Sunt convins că unii cârcotași vor spune că acum e mai rău însă e părerea lor și trebuie să o ascult. Măcar atât, că nu degeaba e democrație. Dacă la noi e rău, ce să mai zicem de nord-coreeni?! Acesta este de fapt subiectul de astăzi… Nord-coreenii sunt controlați și asupriți de regimul totalitar de la Pheniang prin diverse modalități.
Economia este de tip centralizat și nu izbutește să producă îndeajuns de multă hrană și produse de consum pentru cetățeni, fiind bazată pe industria grea (siderurgică, constructoare de mașini, industrie chimică și textilă) și pe agricultură. În cooperativele agricole se cultivă orez, porumb, orz și legume dar deoarece nu s-a investit în retehnologizare și restructurare, productivitatea este egală cu zero. Populația suferă crunt de foame…
Cu toate acestea, investițiile în tehnică militară inclusiv armament nuclear nu obosesc să apară. Regulile dure asupra populației asupra populației sunt din ce în ce mai multe iar pedepsele extrem de severe. Probabil, Coreea de Nord este âncă singura țară din lume unde mai există lagăre de concentrare. De curând, guvernul comunist a limitat și look-ul populației. Femeile pot alege din 16 stiluri diferite, cu menționarea că cele căsătorite trebuie să aibă părul scurt (maxim până la umeri!). Bărbații pot alege numai din 10 stiluri diferite, toate de inspirație militară. Acestea fiind spuse, vă las cu câteva fotografii și o întrebare…
Vreau să vă întreb dacă ați rezista acum într-un astfel de regim?!
Recent am vazut un documentar despre Coreea de Nord. La un moment dat se povesteste cum niste copii aflati intr-un lagar alaturi de famiile lor au gasit o boaba de porumb intr-o balega de vaca. Au luat-o, au curatat-o, dupa care au impatrtit-o intre ei …. o boaba de porumb! Imaginati-va cat de pretioasa este orice sursa de hrana, intr-o tara in care decesul copiilor prin inanitie este printre cel mai ridicat din lume. Cine crede ca regimul comunist este mai bun decat o democratie, fiea ea si schilodita ca a noastra, sa se mai gandeasca.
Foarte mare dreptate ai Bogdane, mai ales pe final. Speranța de viată la nord-coreeni este undeva în jurul vârstei de 50 de ani ! Și la câte îndură și cât rabdă nord-coreenii, mă mir că au atâta „speranță”…